Se pare că lumea fizică nu mai este suficientă pentru toți și ne îndreptăm spre metavers: iată ce sunt realitatea virtuală și realitatea augmentată și cum pot schimba viețile noastre.
Realitatea virtuală și realitatea augmentată nu mai sunt doar scenarii ipotetice de viitor. Ambele sunt deja profund înrădăcinate în viața de zi cu zi a numeroase persoane și sunt folosite în cele mai diverse domenii.
Nu toată lumea știe care sunt caracteristicile realității virtuale și ale realității augmentate. De fapt, când se discută despre una sau alta, există întotdeauna riscul de a se crea confuzie.
Acest articol vă ajută la înțelegerea diferențelor dintre realitatea virtuală și realitatea augmentată. Diferențe care, din multe puncte de vedere, par a fi pur conceptuale.
În prezent, realitatea virtuală și realitatea augmentată evoluează aproape în paralel. În unele cazuri, acestea se integrează una cu cealaltă.
Din fuziunea lor, se nasc condițiile optime pentru a permite utilizatorilor să trăiască experiențe incredibil de imersive, detaliate și satisfăcătoare.
Acum mai mult ca oricând, devine important să cunoaștem principiile fundamentale atât ale realității augmentate cât și ale realității virtuale. De exemplu, să știm ceva despre istoria lor.
Realitatea virtuală a fost oficializată în 1989 și a început să devină proeminentă în dispozitive din ce în ce mai performante odată cu sosirea noului mileniu.
Și realitatea augmentată a câștigat teren începând cu anii ’90, mai ales dacă luăm în considerare capacitatea sa de a se integra cu obiecte fizice.
Pentru a înțelege aceste două realități, este important de asemenea să avem o idee clară despre caracteristicile lor cele mai distinctive și importante.
În acest sens, realitatea virtuală permite simularea oricărui mediu sau obiect real într-un spațiu digital. Astfel, creează adevărate lumi în care utilizatorul poate trăi percepții specifice.
Realitatea augmentată, pe de altă parte, îmbunătățește mediile și/sau obiectele concrete. Le îmbogățește prin adăugarea de informații electronice și, în unele cazuri, permite chiar utilizatorului să intervină în anumite moduri.
Așadar, să înțelegi ce înseamnă realitatea virtuală și realitatea augmentată înseamnă mai ales să reușești să înțelegi obiectivele lor actuale și posibilitățile lor viitoare.
Ambele aceste „realități” pot contribui la îmbunătățirea vieții cotidiene a oamenilor: fie în domeniul profesional, fie în ceea ce privește relaxarea, timpul liber și viața privată.
Din acest punct de vedere, realitatea virtuală este deja pregătită să depășească utilizarea limitată la jocuri și divertisment, pentru a se extinde tot mai mult în lumea instruirii și chiar în domeniul medical.
În același mod, realitatea augmentată ar putea contribui semnificativ la următoarea revoluție a mobilității.
Ce înseamnă Realitate Virtuală
Termenul de realitate virtuală, din engleză virtual reality, se referă la multe tipuri diferite de simulări care sunt realizate prin interfețe ale unui computer. Realitatea virtuală simulează aspectul realității care îl înconjoară pe utilizator, permițându-i să trăiască experiențe mai mult sau mai puțin interactive.
Realitatea virtuală folosește diverse periferice capabile să simuleze un mediu în jurul utilizatorului: viziere, căști și chiar ochelari inteligenți, numiți și smart glasses. Nu lipsesc nici căștile, mănușile virtuale și chiar cele mai recente cibersuporturi: periferice extrem de avansate, care permit scanarea tridimensională a utilizatorului și care simulează stimulii senzoriali pe întreg corpul.
Primul teoretician al unei experiențe de simulare realistă capabilă să stimuleze diferitele simțuri umane a fost Morton Heilig: un regizor, cameraman, fotograf și inventator american.
În 1957, Heilig a conceput un prototip numit „Sensorama”: un dispozitiv mecanic care proiecta filme experimentale extrem de imersive.
Sensorama permitea redarea de imagini 3D grație unor conuri vizuale speciale, dar nu numai.
Dispozitivul prevedea de asemenea un audio stereofonic, feedback tactil de mișcare și chiar un sistem special pentru reproducerea de parfumuri.
Ulterior, informaticianul Ivan Sutherland a creat primul sistem de realitate virtuală cu vizor din istorie: era anul 1968 și în ciuda unor limite structurale evidente, permitea efectiv vizitarea de camere tridimensionale în wireframe.
Cu toate acestea, primul dispozitiv de realitate virtuală (în sensul mai contemporan al termenului) este Aspen Movie Map: un software dezvoltat de MIT în 1977, care a recreat virtual întregul oraș Aspen din Colorado.
Grație Aspen Movie Map, utilizatorul putea să se plimbe pe străzile orașului atât în modul vară cât și iarnă: două simulări menite să reproducă filmări preexistente. Alternativ, era posibilă și așa-numita „modul poligonal”, care se baza pe modele tridimensionale.
Cu toate acestea, termenul VR (acronim pentru virtual reality) a fost inventat de Jaron Lanier mai bine de zece ani mai târziu: mai precis în 1989, în timp ce Lanier, un pionier absolut al domeniului, își fonda VPL Research.
De atunci, realitatea virtuală a avansat enorm: fotorealismul a devenit din ce în ce mai detaliat și experiența vizuală a fost îmbogățită treptat cu alte stimulări senzoriale.
Creșterea realității virtuale a fost dezvoltată pe baza relației strânse între două categorii distincte.
Prima categorie de dezvoltare a realității virtuale este „prezența” și se referă la nivelul de realism experimentat de un subiect în timp ce interacționează cu o lume virtuală. În acest sens, putem considera forța de gravitație aplicată obiectelor aruncate în medii virtuale.
A doua categorie este descrisă prin cuvântul „immersion” și se referă la diversele capacități de implicare a unui mediu virtual. Imersiunea poate însemna izolarea de stimulii mediului extern, dar și o activare ridicată a resurselor cognitive ale utilizatorului.
Ce înseamnă Realitate Augmentată
Se poate vorbi despre realitate augmentată, în engleză augmented reality, de fiecare dată când un computer manipulează sau mediază realitatea. În majoritatea cazurilor, augmentarea realității corespunde unui îmbogățire perceptivă oferită de informații sau elemente specifice.
Aceste elemente pot fi adăugate de computere, smartphone-uri, dar și de multe alte dispozitive legate de vizualizare, ascultare, manipulare: deci ochelari, căști, mănuși și așa mai departe.
Un exemplu perfect de realitate augmentată este cel legat de overlay-ul clasic care apare după încadrarea unui obiect cu camera foto a unui smartphone. Camera este capabilă să recunoască obiectul și să suprapună peste cadru informații suplimentare. Informații care se integrează cu realitatea înconjurătoare, dar care, în același timp, o îmbogățesc.
Realitatea augmentată prezintă caracteristici bine definite: caracteristici care, din multe puncte de vedere, sunt foarte diferite în comparație cu cele tipice ale realității virtuale.
Nu este întotdeauna ușor să înțelegi dacă realitatea mediată este un concept continuu sau opus în raport cu cel al realității virtuale. Vorbind istoric, ambele „realități” (virtuală și augmentată) au fost concepute începând cu a doua jumătate a secolului XX. Dar nu numai, în anumite cazuri teoretizarea lor a implicat chiar aceiași cercetători.
Primul dispozitiv care a arătat o pereche de ochelari de realitate augmentată a fost de fapt prezentat de același Ivan Sutherland, autorul sistemului de realitate virtuală „Sabia lui Damocles”. Era anul 1968 și informaticianul american deja demonstra capacitățile care i-ar fi permis, douăzeci de ani mai târziu, să câștige prestigiosul Premiu Turing.
Viziunea unei realități augmentate capabile să se integreze cu electronica, dispozitivele portabile și rețeaua a fost însă dezvoltată mai ales începând cu anii ’90.
Astăzi, realitatea augmentată este organizată în anumite macro-categorii. Prima este cea a realității augmentate pe dispozitive mobile și se învârte în jurul overlay-urilor de conținut pe care camera unui smartphone le poate aplica mediului înconjurător încadrat.
Un alt tip de realitate augmentată este cea pe computer și se bazează pe markeri denumiți ARtags: când cititorul (în acest caz, webcam-ul computerului) recunoaște markerul, suprapune în timp real alte conținuturi multimedia.
În fine, există și realitatea augmentată fără markeri sau activatori de orice fel. Un scenariu care lasă să se întrevadă o libertate de mișcare mult mai largă și care ar trebui să permită utilizatorului să vizualizeze conținut virtual adițional la câteva secunde după încadrarea oricărui plan.
În acest moment istoric, realitatea augmentată este deja utilizată pe scară largă de utilizatorii din întreaga lume.
De ajuns să ne gândim la hărțile capabile să furnizeze informații referitoare la hoteluri, restaurante, stații și puncte de interes. Dar și la posibilitatea de a regăsi un vehicul parcat datorită GPS-ului.
Să nu vorbim apoi de realitatea augmentată aplicată jocurilor video, ca în cazul Pokemon Go: un joc free-to-play bazat chiar pe geolocalizare GPS și realitate augmentată, care permite identificarea și capturarea diferitelor pokemoni (animale de fantezie) încadrând cu camera telefonului mediul înconjurător.
Care sunt diferențele dintre Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată
Să vorbești despre diferențe clare între realitatea virtuală și realitatea augmentată nu este simplu: ambele fac parte din domeniul realității mediate, care presupune o formă de intervenție externă asupra lumii fizice înconjurătoare.
Când discutăm despre realitate mediată, realitatea virtuală și realitatea augmentată sunt adesea adiacente. Mai mult, uneori sunt atât de continui încât devin aproape de nedistins.
Cu toate acestea, este posibil să identificăm diferențe structurale între realitatea virtuală și realitatea augmentată. În acest sens, o bună metodă de analiză constă în a examina rolul jucat de informația adăugată electronic.
În cazul realității virtuale, informația adăugată este atât de preponderentă încât înlocuiește percepțiile normale ale omului. Utilizatorul se găsește, de fapt, în scenarii complet artificiale, chiar dacă acestea pot satisface mai mult sau mai puțin detaliat diferitele simțuri.
În realitatea virtuală, mediul digital înlocuiește complet cel real.
Aceasta înseamnă că un computer procesează și generează tot ceea ce este trăit sau perceput ca fiind real. Pe de altă parte, în realitatea augmentată, utilizatorul continuă să trăiască imersat într-o lume fizică, tangibilă, reală. Informația adițională manipulează într-un fel această realitate fizică, care însă rămâne predominantă la nivel de experiență și de percepții.
Chiar și cele mai profunde aplicații ale realității augmentate presupun o relație directă între utilizator și mediul fizic care îl înconjoară. Din acest punct de vedere, putem menționa din nou Pokemon Go: un joc video de realitate augmentată care suprapune personaje digitale peste scenarii reale.
Pokemon Go este o aplicație extrem de captivantă, care însă nu „teleportează” utilizatorul în altă parte. Un utilizator angajat într-un joc este conștient că se află în lumea fizică, chiar dacă mediile încadrate de camera telefonului său sunt îmbogățite cu prezența pokemonilor pregătiți să fie capturați.
Domenii de aplicare
Realitatea virtuală și realitatea augmentată sunt mai mult decât prezente în realitatea de zi cu zi. În ambele cazuri, este posibil să identificăm diferite sectoare și domenii de aplicare care beneficiază de una, de cealaltă sau poate chiar de ambele.
Un domeniu deosebit de explorat de realitatea virtuală este, desigur, cel al jocurilor video. De altfel, VR oferă posibilitatea concretă de a imersa complet utilizatorul într-un joc.
Producătorii au început de ani de zile să dezvolte dispozitive și software de nivel superior: accesorii fizice, cum ar fi viziere, căști sau mănuși. Dar și software conceput special pentru a interacționa cu unul sau mai multe dispozitive.
În rest, așa cum este ușor de intuit, fiecare companie își tratează dispozitivul în conformitate cu propria filozofie și propriile înclinații.
Gândiți-vă la diferența profundă care există între un dispozitiv precum Oculus Rift și vizorul Toy-Con dezvoltat de Nintendo. Oculus Rift este un head mounted display, adică un ecran „montat” pe capul spectatorului, cu caracteristici tehnice excepționale: un ecran LCD capabil de stereoscopie 3D, cu un câmp vizual de peste 90 de grade orizontale.
Toy-Con, pe de altă parte, este un vizor 3D conceput pentru o utilizare mai jucăușă și familială. Nu întâmplător, era vândut de Nintendo în cadrul unor kituri mai ample. Kituri care au fost create cu obiectivul de a integra jocul fizic cu cel virtual. Kituri care puteau fi compuse atât din săbii de jucărie, cât și din instrumente muzicale.
Cu toate acestea, realitatea virtuală nu este folosită doar pentru jocuri: dimpotrivă, poate fi exploatată pentru a realiza multe tipuri diferite de experiențe imersive. Exemple de aplicare se găsesc în muzee, situri arheologice, dar și în timpul evenimentelor mai mult sau mai puțin legate de lumea hi-tech.
Acum să trecem la realitatea augmentată, care prezintă un spectru la fel de larg de sectoare de aplicare. Aceasta merge de la domenii simple, folosite de oricine, până la cele mai profesionalizate.
Realitatea augmentată poate fi utilizată pentru a dezvolta și gestiona mai bine diferite tipuri de proiecte. Este cazul, de exemplu, al construcțiilor arhitecturale, care pot fi plasate într-un anumit mediu real.
Dar este și cazul planurilor urbane mai ample și chiar al studiului siturilor arheologice din trecut. AR (acronim pentru „augmented reality”) permite generarea de modele și compararea lor, dar și dezvoltarea de randări 3D.
Realitatea augmentată este acum parte integrantă atât a lumii comerțului cât și a marketingului.
Nu este de mirare că este utilizată din ce în ce mai mult pentru a înlocui într-un mod inteligent vechile concepte de broșură, etichetă, legendă. AR este utilizată atât în domeniul cataloagelor cât și în cel al manualelor. În ambele cazuri, utilizatorul trebuie doar să încadreze cu camera telefonului produsul care îl interesează, pentru a obține toate informațiile de care are nevoie: dimensiuni, preț, eventualele timpuri de livrare etc.
Dar nu numai. O utilizare mai profundă a realității augmentate permite chiar și de a „vedea” în timp real variații și chiar de a aplica corecții. Gândiți-vă, de exemplu, la un anumit model de canapea și la posibilitatea de a-l observa în diferite tonuri de culoare.
Cum au schimbat și cum vor schimba viața noastră aceste tehnologii
Chiar în acest moment istoric, realitatea virtuală și realitatea augmentată au demonstrat că pot avea un impact semnificativ în multiple domenii de aplicare. Trebuie însă amintit că ambele sectoare sunt în creștere constantă și că, foarte probabil, vor beneficia de dezvoltarea altor tehnologii contemporane.
Gândiți-vă la posibilitățile infinite legate de dezvoltarea inteligenței artificiale, a învățării automate, a învățării profunde și a rețelelor neuronale. Calculatoarele de mâine vor fi capabile să proceseze o cantitate impresionantă de informații. Dar nu numai: vor fi capabile să elaboreze informații pentru a învăța concepte noi și să le folosească pentru a lua decizii autonome.
Apoi, există răspândirea tot mai largă a rețelelor 5G: noile conexiuni ultra-rapide care vor permite diferitelor dispozitive de realitate virtuală și/sau realitate augmentată să primească pachete de date tot mai complete în timp record.
Spus fiind aceasta, dacă vorbim despre realitatea virtuală, una dintre cele mai provocatoare provocări viitoare este cu siguranță aceea legată de lumea sănătății. Dispozitivele VR de fapt pot fi utilizate în diferite domenii de antrenament și/sau simulare, inclusiv în cel medical.
Să nu vorbim apoi despre importanța pe care realitatea virtuală o va avea în „metavers”: o adevărată evoluție a rețelei, în care spațiile digitale vor avea un rol din ce în ce mai preponderent.
În cazul afirmării metaversului, realitatea virtuală ar putea permite utilizatorului atât de a „merge” la locul său de muncă digital, cât și de a petrece timp liber online împreună cu persoane dragi.
În schimb, în ceea ce privește realitatea augmentată, două dintre sectoarele de urmărit cu mare atenție sunt cu siguranță cel automotive și cel al mobilității.
Deja astăzi există diferite dispozitive de realitate augmentată care permit simplificarea experienței de conducere: gândiți-vă la sistemele de navigație și la toate informațiile „suplimentare” pe care le furnizează despre mediul înconjurător.
În viitor însă diferitele automobile și dispozitive ar putea opera într-o stare de conexiune continuă. Acest lucru înseamnă că diferitele dispozitive de realitate augmentată ar putea schimba informații între ele și actualiza utilizatorul în timp real.
O condiție care ar revoluționa complet conceptul de mobilitate așa cum îl înțelegem. Nu întâmplător, în viitor, actuala asistență la conducere s-ar putea transforma într-o conducere autonomă 100% din partea vehiculului.
În rest, dezvoltarea realității augmentate va juca probabil un rol fundamental în afirmarea industriei 4.0.
La urma urmei, și mașinile din fabricile viitorului ar putea fi tot mai conectate între ele.
În acest caz, o aplicare corectă a realității augmentate va permite reducerea semnificativă a timpilor de producție, optimizarea costurilor și, poate, chiar eliminarea (aproape) definitivă a riscului de eroare.
În concluzie, atât realitatea virtuală cât și realitatea augmentată ar putea contribui la crearea unui lume și mai fluidă și interconectată. O lume în care distincția canonică între fizic și digital ar putea pierde orice semnificație.
Ce este realitatea extinsă și domenii de aplicare
Conceptul de realitate extinsă este foarte amplu și cuprinde diferite niveluri de realitate, inclusiv realitatea virtuală, realitatea augmentată și realitatea mixtă.
Toate aceste realități sunt accesibile prin dispozitive tehnologice precum ochelari VR, aplicațiile AR sau computerele holografice. Deși sunt concepte încă puțin cunoscute de marele public, aceste noțiuni încep să se răspândească și să fie utilizate tot mai mult, mai ales de către tineri.
Cea mai cunoscută experiență de realitate extinsă este realitatea virtuală, care permite utilizatorilor să trăiască în medii digitale create special.
În cadrul mediilor create de această tehnologie, utilizatorii își pierd complet percepția a ceea ce se află alături de ei în viața reală. Realitatea fizică este înlocuită de o realitate creată de computer.
Există diferite niveluri de veridicitate, care variază de la crearea unor medii foarte realiste la simulări mai îndepărtate de realitate. Nivelul de interacțiune se schimbă și el în funcție de dispozitivul utilizat.
Cele mai utilizate și cunoscute dispozitive pentru această tipologie de realitate virtuală sunt căștile și ochelarii, lansate pentru prima dată pe piață la mijlocul anilor ’90.
Acestea sunt chiar dispozitivele viitorului, care vor permite tuturor generațiilor viitoare să acceseze experiențe tot mai profunde precum Metaversul lui Zuckerberg.
Un alt domeniu de aplicare este realitatea augmentată, unde dispozitivele vizează integrarea lumii fizice cu cea digitală mai degrabă decât să o înlocuiască. Software-urile utilizate adaugă elemente și îmbogățesc mediul în care se află utilizatorul.
Există multe aplicații, chiar folosite zilnic, bazate pe realitatea augmentată.
Este suficient să ne gândim la aplicații precum Snapchat, care permite utilizatorilor să aplice efecte speciale plecând de la un element real, cum ar fi un video sau propria imagine.
Un alt tip de aplicații care folosesc AR sunt cele legate de mobilitate și navigație, care se combină perfect cu elemente reale.
În final, realitatea extinsă include și realitatea mixtă, adică o realitate în care mediul reprodus digital este absolut identic cu cel real.
De exemplu, utilizatorii vor putea interacționa cu elemente virtuale care corespund exact cu originalele.
Un exemplu clar de dispozitive de acest gen este vizorul HoloLens de la Microsoft, descris ca un computer holografic, capabil să realizeze adevărate holograme.